În prezent, stagiile de practică sunt un element obligatoriu în procesul de studii la nivelul profesional-tehnic și în învățământul superior. Cu toate acestea, doar 43 % din tineri (15-29 de ani) au urmat vreodată vreun stagiu de practică și puțini dintre ei aveau atitudine responsabilă față de acesta.
Mai mult decât atât, stagiile, în forma actuală, prevăd doar practica conexă procesului de studiu, iar durata lor, în majoritatea cazurilor, nu depășește 1-2 luni. Astfel, întreprinderile de stat, agențiile, instituțiile și diferite companii nu au un cadru individual sau un ghid al desfășurării stagiilor de practică ce favorizează formarea abilităților participanților. De fapt, majoritatea companiilor/instituțiilor nu văd valoarea adaugată de a avea un program permanent de stagii de practică, desfășurat în mod continuu, deschis, pe perioade de la 6 la 12 luni și cu posibilitatea de a fi remunerat. Drept urmare, tinerii, adesea, sunt nevoiți fie să apeleze la relații de rudenie sau să comită acte de corupție, fie, pur și simplu, să roage companiile/instituțiile publice să îi primească la un stagiu neremunerat, unde sunt puși să facă activități necalificate cu un impact educațional și de formare foarte mic. Acest fenomen creează un cerc vicios. Companiile nu au un program de stagii de practică – tinerii care cer a fi acceptați la un stagiu de practică nu avansează semnificativ, nu primesc un set de cunoștințe și abilități și contribuie extrem de puțin la dezvoltarea companiei – companiile îi văd pe stagiari ca pe o forță de muncă gratuită și necalificată – în final, atât companiile, cât și tinerii sunt dezamăgiți de experiență.
Formal, prin Strategia Națională de Dezvoltare a Sectorului de Tineret statul se angajează să promoveze stagiile de practică, să aducă în ordine toate lucrurile ce merg prost și pe care le-am enumerat mai sus – însă, în curînd se împlinesc 4 ani de când acest domeniu stagnează. În același timp, cadrul ce reglementează procesul de stagii de practică este extrem de închis și strict asociat universităților. Astfel, adesea, stagiile urmate de tineri în mod individual, fără aprobarea catedrelor universitare, nu sunt recunoscute ca stagii de practică, iar programele de stagii elaborate de universități sunt străine necesităților angajatorilor și posibilităților lor. De ce nu se face nimic din partea statului, când, de fapt, domeniul respectiv poate fi revigorat într-un mod simplu și eficient?
Iată câțiva pași simpli pentru a îmbunătăți semnificativ sistemul de stagii de practică:
- Statul Republica Moldova are la moment peste 110 întreprinderi de stat, zeci sau chiar sute de agenții, laboratoare și instituții. În cadrul acestora este posibilă impulsionarea apariției stagilor de practică cu standarte minime de calitate, cu anunțuri publice de recrutare, cu perioade de la trei luni până la un an, care ar fi (sau nu) coordonate cu instituțiile de învățământ. Aceste instituții și întreprinderi au departamentul de resurse umane care ar putea implementa programele date, iar companiile de stat ar primi un suflu nou și energie din partea tinerilor specialiști.
- Autoritățile din Republica Moldova ar putea oferi scutiri de impozite pentru un anumit număr X de angajați sau ar putea rambursa cheltuielile de instruire a tinerilor în programele de stagii sau ar putea găsi orice altă metodă fiscală sau non-fiscală de încurajare a companiilor să deschidă programe de stagii de practică și să contribuie la instruirea tinerilor din Moldova. Cel mai simplu ar fi să fie echivalat contractul de ucenicie cu cel de voluntariat, care ar presupune că instituția-gazdă a stagiarului poate primi compensarea cheltuielilor pentru găzduirea stagiarului.
- Prin intermediul
Ministerului Tineretului,adică Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, Agenţiei Naţionale pentru Dezvoltarea Programelor și Activităților de Tineret (care încă urmează să fie creată, apropo) și în parteneriat cu organizații internaționale și organizații de tineret, Este nevoie de elaborarea și promovarea unor ghiduri de bune practici în organizarea stagiilor de practică și de realizarea unui ghid de competențe minime ce trebuie transmise tinerilor. Ministerul de resort poate instrui companiile (reprezentanții de la resurse umane) în organizarea și desfășurarea stagiilor de practică. De asemenea, pot depune un efort pentru a populariza ideea desfășurării programelor de stagii. (La fel ajustarea și modernizarea codului muncii și a legislației conexe pentru desfășurearea stagiilor de practică ar fi binevenită) - Cel mai important – programul de stagiere trebuie reformat astăzi și acest lucru nu mai poate fi amânat din cauza unor justificări precum lipsa de resurse financiare, deoarece riscăm să rămânem fără forță de muncă competență și chiar fără forță de muncă, în general.
De ce cred eu că promovarea stagiilor de practică poate face o diferență substanțială în procesul de angajare în Moldova ?
Pentru că implementarea lor nu necesită costuri mari. Pentru că 28% din tineri care nu se pot angaja declară că nu au nicio experiență de muncă. Pentru că un angajator este cu 60% mai dispus să angajeze un tânăr trecut printr-un stagiu sau altă formare practică – și, pur și simplu, pentru că e o normalitate ca tinerilor să li se creeze un spațiu de învățare practic.
Pe final. Acuș acuș se începe campania electorală și toți o să vorbească despre locuri de muncă pentru tineri și viitor frumos, între timp până la alegerile următoare deja am fi putut avea un program național de promovare a stagiilor de practică pentru tineri.
